Bolile televiziunii
Hosted by Putfile.com
Ce patim daca ne uitam la televizor

joi, mai 11, 2006
  Descoperitorii de talente ai TVR

La începuturile televiziunii, muzica uşoară românească, inclusiv ce televizată, era dominată de Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, Gigi Marga şi alţii, cunoscuţi din specacole şi turnee.
Televiziunea le aducea popularitate în plus, dar au trecut destui ani până când numărul de televizoare a ajuns de ordinul sutelor de mii.
Prima interpretă de muzică uşoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru.
La prima prezenţă pe micul ecran, era elevă şi cânta la un club muncitoresc din cartierul Bucureştii Noi. Lansarea ei la televizor a făcut-o celebră în câteva săptămâni. Compozitorii cunoscuţi se înghesuiau să-i ofere melodii. Alături de ea a început să apară frecvent, în programele televizate, Marina Voica, care a devenit şi ea vedetă datorită televiziunii.
Cei care au remarcat-o şi au adus-o la televiziune pe Margareta au fost Valeriu Lazarov şi Ileana Pop. Ei au fost primii selecţioneri de persoane capabile să devină mari atracţii ale micului ecran. După plecarea din ţară a lui Valeriu Lazarov, au devenit generatori de vedete Alexandru Bocăneţ, care se limita la o echipă restrânsă şi Sorin Grigorescu, cel care a lansat majoritatea cântăreţilor de muzică uşoară de prim rang ai anilor 70-80, prin celebra emisiune „Steaua fără nume”.
Ileana Pop, nume mai puţin cunoscut în afara Televiziunii Române, a avut vocaţia găsirii unor tineri talentaţi, pe care îi aducea la Televiziune. A fost mereu un secondant al unora din marii realizatori de emisuni de divertisment. Ileana Pop i-a atras către televiziune, încă de când erau studenţi, pe Florian Pittiş, pe Mariana Mihuţ şi pe mulţi alţii.
Tudor Vornicu, el însuşi om cu talentul rar de a simţi vocaţia telegenică a unor oameni (i-a invitat frecvent la Televiziune, printre alţii, pe profesorul Grigore Moisil şi pe Catinca Ralea) şi-a asociat-o pe Ileana Pop ca realizator la emisiunea duminicală, sub numele Ileana Vlad.
Când a înfiinţat în România prima sa firmă de producţii televizate, Valeriu Lazarov a numit-o director pe aceeaşi Ileana Pop, deşi aceasta depăşise, de destulă vreme, vârsta pensionării.
 
luni, mai 08, 2006
  Pauza penibila in ciclul TVR 50

În orice democraţie, libertatea de expresie este limitată de afectarea intereselor celor care susţin material o publicaţie, un post de radio sau de televiziune. Din punctul ăsta de vedere, nu suntem o excepţie.
Anomalia care caracterizează mass media din România este hămeseala teribilă a formatorilor de opinie care-şi pun la mezat prestigiul.

Cristian Tudor Popescu, prea titratul jurnalist, susţine că a plecat de la Adevărul, împreună cu clanul lui, pentru că îi era ameninţată libertatea de opinie. Pentru cei care cunosc culisele manevrei, ruptura a fost generată de anularea clauzei prin care jurnaliştii, în frunte cu şefii lor, pierdeau comisioanele pentru publicitatea adusă de ei. Unele voci timide au încercat să solicite publicarea sumelor câştigate din publicitate de foştii şefi ai Adevărului. Omerta jurnalistică, numită elegant solidaritate de breaslă, a închis gura îndrăzneţilor.
Este probabil că şi azi, opiniile lui CTP şi ale adjuncţilor lui sunt dirijate de cei care completează veniturile modeste obţinute de la Gândul de acţionarii Popescu+acoliţii+Mircea Dinescu.

Mircea Dinescu, gustat de public pentru clowneriile lui, s-a asociat într-o afacere editorială, cu magnatul Patriciu. Hămeseala l-a transformat într-un megafon al intereselor asociatului. Locul unde îşi varsă cu predilecţie veninul condimentat cu pamflete este emisiunea de vineri a intelectualului de mâna a doua Stelian Tănase, care publică, la editura Humanitas, nu mai puţin de 7 cărţi, sponsorizate cu 600 de milioane din profitul Loteriei Române, subordonată Ministerului Finanţelor.
Inserarea bâlciului dinescian în recenta întrunire a PNL de la Timişoara, aplaudată frenetic de cointeresaţii finanţatorului Patriciu, a fost încă un episod din serialul Orban al principalului partid de guvernământ. Televiziunile au reluat la nesfârşit pamfletul şi entuziasmul liberal. Acest mod de discreditare a lui Băsescu îl satisface pe finanţator, dar îi dezavantajează pe liberali în ochii populaţiei.

Din păcate, presa, cu televiziunea ca vârf de lance, este o putere în stat care distruge credibilitatea celorlalte puteri, dar şi propria credibilitate. Mi-e teamă că, în fapt, strădaniile celor care încearcă să dirijeze opinia publică în sensul dorit de plătitori, becalizează o mare parte din populaţia necăjită a României, cea ruptă de orice sursă de educaţie şi cultură, dar ale cărei voturi contează.
 
vineri, mai 05, 2006
  Primele crainice ale TVR

Am amintit în alt post că prima crainică a televiziunii a fost Mariana Zaharescu. Era o brunetă frumoasă cu o voce şi o dicţie excelente. Fusese crainică la Radio şi s-a adaptat foarte bine cerinţelor televiziunii. Probabil că noua ei postură a determinat o reverificare a dosarului de origine socială şi i s-or fi descoperit cine ştie ce hibe. Cert este că, după numai câteva luni a fost mutată înapoi la Radio şi apoi dată afară. În locul ei au fost aduse două fete drăguţe, fără vreo pregătire, dar cu dosare corespunzătoare, care au fost şcolite cu termen redus de o crainică de la Radio. Se bâlbâiau frecvent şi erau crispate în faţa camerei. Unul din regizori, parcă David Esrig, încerca să le determine să-şi mascheze crisparea. Una din soluţiile recomandate de Esrig era zâmbetul, la ştirile „bune”.
În toamna anului 1957, Grigore Preoteasa, ministrul român de externe de atunci, ( a cărui fiică a fost prima soţie a lui Adrian Năstase) a murit într-un accident de avion, când se întorcea de la Moscova. În mijlocul ştirii, crainica şi-a adus aminte de indicaţia regizorului şi a trântit un zâmbet seducător. Tovarăşii de la cadre n-au avut de ales şi au fost obligaţi să recurgă la crainice profesioniste. Aşa au venit de la Radio Cleo Stieber şi Georgeta Perlea, care au fost mulţi ani prezenţe simpatizate şi apreciate de public. Pe atunci, programul începea la 7 seara şi dura două-trei ore. Când volumul programelor a crescut, a mai fost angajat, în chip de crainic, Florin Brătescu, o voce remarcabilă şi o prezenţă care fermeca telespectatoarele. Mai târziu a devenit crainică şi Ioana Măgură, care a fugit ulterior din ţară şi a preferat Europa Liberă, Televiziunii Române.
 
marți, mai 02, 2006
  Primele revelioane la TVR

Aceasta succesiune de posturi despre perioada de început a celor 50 de ani ai Televiziunii Române se bazează exclusiv pe amintirile unui septuagenar, care era doar o rotiţă în angrenajul complicat care asigura elaborarea tehnică, jurnalistică şi artistică emisiunilor.
Răspund astfel şi lui Bogdan care îmi cere să prezint un program tip de atunci. Cred că, în bibliotecile mari, mai sunt numere din Scânteia sau România Liberă care anunţau emisiunile din zilele anilor 1957-60. Rugaţi-i pe cei care se ocupă de TVR50, la Televiziunea Română, să ofere câteva mostre. Şi mie mi-ar plăcea să le văd.

Majoritatea salariaţilor Televiziunii si-au petrecut revelioanele la muncă, în primii 7-8 ani de existenţă ai instituţiei. Primele revelioane ale televiziunii erau transmise integral în direct. Excepţie făcea, uneori, un film artistic sau documentar destinat marelui ecran, care era inserat în program.
Vedetele vremii nu lipseau de la revelioane. Gică Petrescu şi Dorina Drăghici, cântau muzică uşoară, Ion Dacian interpreta arii din operete, Maria Tănase şi Fărămiţă Lambru erau nelipsiţi în partea de muzică populară, veneau adesea fetele de la Căpâlna, iar Vasile Tomazian, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu ofereau momente vesele gustate de public.
Pentru interpreţi chinul era mare, pentru că sensibilitatea redusă a camerelor de atunci cerea lumină foarte mare. Sutele de kilowaţi ale reflectoarelor produceau o căldură de infern.
Deşi grav bolnavă, Maria Tănase a rezistat stoic, sub căldura reflectoarelor, la revelionul 1963, ultimul din viaţa ei.
Exista şi o parte transmisă în direct, dintr-o sală unde „oamenii muncii” petreceau revelionul împreună, unii din ei fiind aduşi în faţa camerelor ca să spună câte un text învăţat pe derost care aducea osanale conducătorilor partidului şi Republicii Populare Române sau înfiera "capitalismul în putrefacţie". Uneori oamenii scandau la comandă şi „URSS bastion al păcii e”.
Totuşi, porţiunile politizate nu erau ample şi emisiunile de revelion se bucurau de aprecierea publicului.
 




Blog sub licenta Creative Commons
Creative Commons License




Mai am un blog: Hoinar pe web


ULTIMELE SCRISORI
SCRISORILE PREFERATE

ARHIVA
iunie 2005 / iulie 2005 / august 2005 / septembrie 2005 / octombrie 2005 / noiembrie 2005 / ianuarie 2006 / martie 2006 / aprilie 2006 / mai 2006 / noiembrie 2006 / februarie 2007 /


LINKURI APRECIATE

Excelente

Dicţionare şi enciclopedii

Tema mass media

Internet

Bloguri, Blogosfera

Publicaţii româneşti în lume

Wiki românesc în evoluţie






Blogwise - blog directory Pings.ws :: Weblog  Pings, Weblog Directory, Weblog TrackBacks & Weblog Comments. Subscribe with Bloglines
 View My Public Stats on MyBlogLog.com

ŞTIRI-INFORMAŢII


Prognoza meteo
pentru BucureÅŸti