Într-un colţ al celebrului Hyde Park din Londra, în preajma unui closet public deosebit de curat pentru standardele noastre, se afla Speaker’s Corner – colţul vorbitorilor – un loc rezervat, prin tradiţie, celor care vor să-şi susţină neîngrădit opiniile.
Astăzi, când în mass media există gazde pentru tot felul de speculaţii şocante, Speaker’s Corner este refugiul celor pe care nu-i vrea nimeni, nicăieri în altă parte.
Acolo vin cei care susţin, în faţa câtorva zeci de oameni, mai ales turişti, că a sosit sfârşitul lumii, că africanii ar trebui castraţi, că oamenii care fac sex vor ajunge în iad, că neonaziştii vor slava omenirea şi altele asemenea.
Vorbitorii se urcă pe un scaun sau pe o lădiţă, nu au voie să o insulte pe regină şi nici să folosească un megafon. În rest, libertatea de exprimare e nelimitată.
Pe un post românesc de televiziune, o persoană de sex masculin a predicat, la telefon, timp de multe minute, sub oblăduirea atentă a unui moderator(?) pentru care anormalul şi senzaţionalul sunt priorităţi, că uciderea fetei de la mănăstirea Tanafu n-a fost omor, ci o izbăvire.
Vrem, nu vrem, cei care ajung să-şi spună părerea la televizor găsesc adesea prozeliţi.
Să dea Domnul ca printre puţinii telespectatori ai postului să nu fi fost vreun dement ale cărui porniri criminale aveau nevoie de o justificare.