Cred că astăzi expresia „Cherchez la femme” a căzut în desuetudine şi ar trebui înlocuită cu „Cherchez l’argent”, sau mai pe româneşte, vezi de unde vin şi unde se duc banii.
Presa românească refuză cu obstinaţie să caute sursele şi destinaţiile banilor care au creat prăpastia între cei mulţi şi cei puţini din România.
Se despică firul în patru, la toate televiziunile şi în toate ziarele, despre telefonul lui Tăriceanu, despre cazul din Primăverii, despre demisia Elenei Udrea, despre disensiunile dintre Geoană şi Năstase, despre telefoanele date, cu 6 ani in urmă, de Traian Băsescu, iar Peter Imre îi explică lui madam Firea, la Antena 3, ce fericiţi trebuie să fie românii că Ministerul Finaţelor scumpeşte numai ţigările ieftine.

Nu am văzut si nu am citit o descriere a felului în care Ion Ţiriac şi-a înmiit în 15 ani averea, aici în România.
Nici un jurnalist n-a scris un rând despre modul în care miliardarul Ţiriac a cumpărat, în martie 2005, cu cca 1000 de dolari pachetul, acţiunile la Banca Ţiriac ale unor români, care au dat pe ele, în 1990-91, echivalentul unui apartament. Primind mărunţişul de la Ţiriac, românii în cauză s-au ales cu mai puţin de o miime din puterea de cumpărare a sumei investite. Cu alte cuvinte, investind în aceleaşi acţiuni, Ion Ţiriac a avut câştiguri fabuloase, iar micii investitori, pierderi imense.
De ce?

Nu am văzut şi nu am citit nici o ipoteză care să explice de ce companiile din grupul Rompetrol au acceptat să vândă, în ziua de 7 aprilie 2004, un miliard de acţiuni Rompetrol la preţul derizoriu de 116 lei, unei societăţi dubioase din Cipru, pierzând, parcă intenţionat, peste 6 milioane de dolari. Toate celelalte oferte de vânzare din momentul respectiv plecau de la sume de 4 ori mai mari. După numai 10 minute de la cumpărare, firma cipriotă începea să vândă acţiunile cu 250-300 lei. La acest preţ, au cumpărat peste jumătate din acţiunile achiziţionate de ciprioţi, fiica lui Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Verestoy Attila, obţinând la rândul lor, de pe urma acţiunilor, profituri de milioane de dolari. Ulterior Rompetrol şi-a răscumpărat de la ciprioţi, un sfert din acţiunile vândute, la un preţ de aproape şase ori mai mare.
De ce?

Ne-a oferit vreodată presa explicaţii în legătură cu preţul grâului şi cu preţul pâinii?
Au apărut disparat câteva articole care spuneau că interese oculte împiedică organizarea unei burse a cerealelor
În anul secetos 2003 preţul grâului a crescut către 7000 de lei şi a dat un şut spre cer preţului pâinii.
Au apărut semnalări timide în presă despre unii “procesatori” (ce frumos sună!) care au primit, cu împrumut, grâu din rezerva statului, urmând să-l restituie în toamna lui 2004.
În 2004 a fost o recoltă excepţională de grâu.
Un ziar a amintit, în trecere că, deşi procesatorii au împrumutat grâul la 7000 de lei kilogramul, l-au restituit la 4000 kilogramul, adică au câştigat 40% numai din diferenţa de preţ. Totuşi, din toamna lui 2003, preţul pâinii nu a scăzut, iar preţul grâului s-a înjumătăţit.
De ce?

Scenarita este specialitatea presei româneşti. De ce nu încearcă nimeni să construiască măcar un scenariu pe baza acestor fapte?
Fapte mai puţin stridente, dar la fel de ciudate au creat majoritatea averilor româneşti. Chiar nu e nimeni interesat de felul în care a acumulat un Ghiţă Căpiţă oarecare, milioane de dolari?
Care grupuri de interese, dom'le?

Cu câtva timp în urmă, Dl Patriciu ceruse să i se concesioneze o conductă de transport a carburanţilor din Dobrogea, pentru ca să poată oferi o reducere nesemnificativă din preţul carburanţilor, atunci când preţul petrolului a depăşit, după uraganul Katrina, 60 dolari pe baril la New York şi la Londra.
De pe situl companiei, aflăm că Grupul Rompetrol a obţinut, pe primele 9 luni ale anului, un profit cu 221% mai mare decât anul trecut.
Petromul a fost acuzat că vinde scump benzina, folosind petrol românesc ieftin.
Nici un post de televiziune şi nici un ziar nu au încercat să afle preţul pe care îl plăteşte Rompetrol pe barilul de petrol.
Greşesc eu, dacă apreciez că, din ştirea care a scăpat din greşeală (e drept cu întârziere) în ziarul Averea, rezultă că Rompetrol a cumpărat barilul nu cu peste 60 ci cu mai puţin de 27 de dolari barilul?
Nici în această perioadă, în care Dl Patriciu e una din cele mai văzute vedete de televiziune, acest subiect nu interesează media Voiculească, LiviuLucistă, Roşca Stănească şi CTPistă care dau tonul în aşa zisele anchete jurnalistico-economice în România.

Să fie doar blondele singura noastră speranţă de a afla ce ne ascund Dl Patriciu şi acoliţii săi?