Un franţuz, Gustave Le Bon, născut în 1841, ştiind probabil ce vor căuta televiziunile anului 2000, s-a făcut psihosociolog şi a publicat, în 1895, cartea „Psihologia mulţimilor”.
Mulţi din cei care se vor azi lideri de opinie, cu ajutorul televiziunii, par să fi învaţat cum să se poarte din această carte.
- Fugi de-aici, au trecut 110 ani de atunci, mi-a zis un prieten.
- Dar se potriveşte, zic eu. Uite ediţia românească din 1990:
la pagina 26: „Mulţimea nefiind impresionată decât de sentimente extreme, oratorul care vrea să o cucerească trebuie să facă abuz de afirmaţii excesive. Să exagerezi, să afirmi, să repeţi şi să nu încerci niciodată să demonstrezi raţional vreun lucru”.
sau la pagina 35: „Asocierea unor lucruri disparate, neavând, decât în aparenţă, relaţii între ele şi imediata generalizare a cazurilor particulare – iată caracteristicele logicii colective. Acestea sunt asocierile pe care le prezintă, întotdeauna, mulţimilor, acei oratori care ştiu să le manipuleze.
Pe data viitoare.
