Printr-o decizie din 6 iulie 2005 a fost numită “personalitatea calificată pentru functia de preşedinte al France Televisions”.
France Televisions este echivalentul românesc al Societăţii Române de Televiziune sau, cum i se zice în presă, Televiziunea publică.
Cum or fi reuşind cei din organismul francez care a facut numirea să constate că Domnul Patrick de Carolis e o personalitate calificată pentru conducerea televiziunii publice?
Păi se explică în actul de numire. S-a ţinut seama de experienţa şi competenţele omului în activităţile pe care le-a desfăşurat de-a lungul parcursului său profesional şi de modul în care a lucrat în serviciul public. In plus, a fost ales din 5 candidaţi care au prezentat proiecte strategice cu soluţii pentru mandatul de 5 ani, ţinând seama de priorităţile specifice posturilor publice şi de bugetul Societăţii. Toate cele 5 proiecte sunt afişate pe sit.
Să mai spunem şi că noul numit şi-a început activitatea la postul public în 1975, a ajuns director al programelor gen magazin, apoi director de informaţii la postul privat M6, director la Le Figaro Magazine şi că a realizat, la postul public, programul “Rădăcini şi aripi” care a stat 8 ani în zona de vârf a preferinţelor telespectatorilor francezi.
Presa franceză nu uită nici aspectele dâmboviţene ale numirii: Dl. de Carolis a publicat un volum de convorbiri cu Bernadette Chirac, prima doamnă a Franţei
Vă rog să recunoaşteţi că soluţia românească e net superioară. La noi, în funcţia asta a fost numit de fiecare dată un telespectator calificat. Să-i amintim pe Dnii Răzvan Teodorescu - istoric de artă, Paul Everac - dramaturg, Stere Gulea - regizor de film, Cristian Hadji-Culea - regizor de teatru, Valentin Nicolau - patron de editură şi iată Tudor Giurgiu, 33 de ani, poate în viitor, cunoscut regizor de film, deocamdata apreciat ca brand al Festivalului International de film Transilvania.
Să vedem ce au in comun şefii posturilor publice TV din Franţa, în ultimii 15 ani:
- toţi au fost profesionişti remarcabili ai televiziunii;
- toţi dovediseră pricepere în managementul programelor publice TV;
- toţi ştiu că au obligaţii faţă de public.
Să căutăm acum punctele comune ale omologilor lor din România:
- nici unul nu a lucrat, în prealabil, în vreo televiziune;
- în consecinţă, nici unul nu avusese nici cea mai modestă atribuţie managerială în televiziune;
- toţi ştiu că au obligaţii faţă de partidul care i-a numit.
In rest, e lucru unanim acceptat, în materie de televiziune noi ne ghidăm după francezi.
Chiar şi CNA zice că face aşa atunci când măsoară cât de direcţionate politic sunt emisiunile.
Cel puţin aşa a tot povestit Dl.Răsvan Popescu, specialistul în purtare de cuvânt.
