Că televiziunea este un manipulator de opinii ştim demult. Şi totuşi am înghiţit adesea pe nemestecate păreri debitate cu aplomb de formatorii de opinie profesionişti care manipulează bursa opţiunilor politice şi sociale în interesul lor sau al celor care îi plătesc.
Chiar daca nu va pricepeti la bursă, va dati seama ca afirmatia răspicată a lui Ion Roşca Popescu cum că preşedintele companiei PNS nu vrea să încheie afacerea cu marea companie internaţionala FMX, poate determina scăderi imporante ale preţului acţiunilor PNS. Şi chiar dacă nu e adevărat, suspiciunea generată creează nesiguranţă chiar în companie şi căderea acţiunilor se accentuează.
Prima concluzie: formatorii de opinii sunt teribil de puternici.
Vă propun acum două scenarii brodate pe fapte reale.
Primul fapt real a fost acel val mediatic care a inundat, anul trecut, documentul prin care primul ministru Adrian Năstase cerea să i se aducă la semnat contractele de publicitate plătite din banii ministerelor.
In scenariul pe care il imaginez, doi ministri care dirijau grosul publicităţii, să-i botezăm DP şi MM, au trimis hârtia ziarului Minciuna, unul din principalii beneficiari ai publicităţii guvernamentale. Ce-i în mână nu-i minciună şi-a zis un important om de presă şi cu ajutorul solidarităţii intereselor de breaslă a ostracizat intenţia lui Năstase până la faliment.
Azi când este evident că Năstase nu era, nici pe departe, atât de puternic în parohia lui, cum părea prin 2002-2003, parcă îţi vine să te întrebi: nu era mai bine dacă se ştia clar cine e cel care a dirijat cutare miliard publicitar către Prima Tv, de exemplu?
Un supliment la primul scenariu ar povesti că dorinţa lui Năstase de a fi realmente dirijor şi nu doar un instrumentist arătat publicului ca dirijor, l-au ajutat pe Băsescu în campania electorală şi că Ion Iliescu nu s-a dovedit suficient de senil şi docil pentru locul care i se rezervase.
Un alt grup de fapte.
Încă noul preşedinte Traian Băsescu crede că postul de comandant pe care îl ocupă îi dă dreptul să arate cu degetul ce crede el că e murdar pe vaporul România. Printre altele degetul lui se îndreaptă către zona inviolabilă a presei scrise şi audiovizuale, către personalităţi din media la uşa cărora s-au descălţat până acum toţi mogulii politici ai României şi către un partid politic intrat în Parlament pe sub prag.
Pe de altă parte, este vizibilă şi pentru ochiul neavizatului lipsa de profesionalism cu care acţionează azi diverse autorităţi, în multe treburi importante. Adesea chiar declaraţiile unor guvernanţi demonstrază lipsa de competenţă în măsurile luate.
Şi acum scenariul.
Să ne închipuim că o televiziune, cu o audienţă mult mai mare decât cea pe care o are partidul patronului său, nu-l simpatizează pe Băsescu, dar nu este interesată de nici o consecinţă concretă a vreunei nepriceperi concrete în guvernare. Jurnalişti de marcă, jigniţi de desconsiderarea prezidenţială, îl învinovăţesc cu frenezie pe omul de la Cotroceni pentru relele care se întâmplă în ţară şi pentru alegerile anticipate.
Câţiva analişti, totodată trepăduşi, împroaşcă cisterne de acuze pe la alte televiziuni mai mărunte.
Campanii mai puţin virulente au dislocat, în alte rânduri, procente însemnate din zestrea politicienilor. De această dată acuzele se scurg ca apa pe mantaua marinarului.
Televiziunea de care vorbeam e la cuţite cu o alta, mică dar vioaie şi cu zestre de credibilitate. Zic unii că afacerile patronilor sunt concurente. Patronul mai mare îl momeşte pe cel mai mic cu avantaje care nu privesc publicul. Un manipulator de televiziune cu reuşite certe în deceniul trecut preia ştafeta, apasă pe pedala inundaţiilor şi mută aproape toată România pe fundul mării.
Nu e de vină nici un primar, nici un prefect, ci doar conducerea centrală. Degeaba încearcă nişte miniştri să arate ce au făcut. Ţinta e mai sus. România înecată dă vina pe alegerile anticipate, care se scufundă la rândul lor şi trag în adânc imaginea primului ministru
Incredibil, bădăranul de marinar e aproape neatins.
Am încheiat scenariul nr. 2.
Concluzie nouă: formatorii de opinii nu mai sunt atât de puternici.
Nu avem de unde să ştim azi dacă felul în care încearcă să ne dirijeze preşedintele Băsescu va fi sau nu spre binele României. Nici un formator de opinie nu ne-a oferit informaţii clare despre influenţele bune şi rele exercitate de preşedinte asupra interesului naţional.
Să sperăm încă odată că reuşitele îi vor fi mai mari decât nereuşitele.
Speranţele sunt deşarte însă dacă, în politică, în justiţie şi în presă, vor domni tot interesele de grup.
