Cu aproape o sută de ani în urmă, Gustave le Bon afirma că activităţile unui om sunt guvernate de 5 forme de logică: biologică, afectivă, colectivă, mistică şi raţională. Primele două se întâlnesc şi la animale, nu sunt un atribut exclusiv al omului.
Comportamentul publicistic al Dlui Octavian Paler a fost dominat, după 1990, de logica afectivă. Logica sentimentelor e greu de exprimat în cuvinte (tot le Bon). Paler şi-a exprimat sentimentele cu talent şi apropierea logicii sale afective de cea a multora dintre noi l-a propulsat în poziţia de lider de opinie.
Privind retrospectiv, Paler n-a analizat niciodată fapte, după 1989, ci şi-a exprimat, cel mai adesea, încrâncenările şi a căutat, raţional de data asta, să le expună fără interlocutor.
Azi, când Traian Băsescu, un om ale cărui acţiuni sunt greu de analizat obiectiv, este atacat din multe părţi, Paler e o mitralieră asmuţită frecvent, pe ecranul televizorului, împotriva preşedintelui. Cei care îl folosesc nu îi alătură, în discuţiile televizate, oameni care să-l contrazică, pentru că Paler nu ştie să-şi argumenteze părerile.
E posibil să nu fi ştiut niciodată.
Cu 40 de ani în urmă, la puţină vreme după înscăunarea lui Ceauşescu, Octavian Paler, redactor la emisiunile agrare ale Radiodifuziunii, a fost instalat la cârma Televiziunii Române, în locul lui Silviu Brucan, om al lui Gheorghiu Dej.
Simpatic (nu ca acum) Paler reuşea uneori să facă mai suportabilă direcţionarea emisiunilor către interesele stăpânirii comuniste.
Una din direcţii, pe care o coordona direct, era lăudarea agriculturii socialiste. Televiziunea nu dispunea, pe atunci, de instalaţii de înregistrare şi aproape toate emisiunile erau „live”. Paler a iniţiat emisiuni cu carul de reportaj din gospodăriile agricole de stat. A aflat că, pentru realizarea unei transmisii, e nevoie ca, la locul faptei să existe un punct mai înalt astfel încât linia dreaptă dintre antenele parabolice ale carului şi cele de recepţie, care erau atunci pe acoperişul Casei Scânteii, să nu întâlnească obstacole pe traseu. S-au făcut câteva transmisii dar, adesea, distanţele mari sau relieful ori clădirile care obturau calea undelor împiedicau prezentarea agriculturii socialiste la faţa locului. Suspicios, Paler insista mereu să se verifice certitudinea unui obstacol între antene.
Într-o zi, în lipsa şefului carelor de reportaj, Paler l-a chemat pentru explicaţii pe un alt inginer.
-De ce nu se poate? a întrebat vicepreşedintele Radioteleviziunii Române.
-Pentru că nu e degajat primul elipsoid Fresnel, a răspuns, sigur pe el, specialistul.
În faţa unui argument atât de pertinent, Paler nu a cerut reverificarea răspunsului, cum făcea de obicei.

Asăzi, Octavian Paler acceptă candid ca reacţiile sale viscerale să fie utilizate eficient de unii pe care nici măcar nu-i simpatizează. Nu pricepe săracul...