Pe situl Consiliului Audiovizualului, licenţa postului de televiziune ANTENA 3 este deţinută de "societatea Antena 3 SA, ai carei actionari sunt: Voiculescu Corina Mirela – 50%, Oancea Sorin – 25%, Voiculescu Camelia Rodica – 15%, Fundatia Umanista Dan Voiculescu (membru fondator si presedinte – Dan Voiculescu) – 5%, Dan Voiculescu – 5%", sau mai pe scurt: Dan Voiculescu.
Seara la 8, pe Antena 3, un talkshow moderat de Gabriela Vrânceanu Firea se numeşte Ştirea zilei.
Ca şi Observatorul Antenei 1, Ştirea zilei este la dispozitia Dlui Dinu Patriciu, atunci când Dsa are nevoie sa-şi apere interesele. E simplu de dedus că Dnii Patriciu şi Voiculescu au interese comune.
În decembrie 2004, Dna Firea răspundea unei scrisori deschise a unor organizaţii neguvernamentale: “De obicei, cererile patronului se referă strict la mediatizarea activităţilor organizate de PUR, dar nu ni se cere să manipulăm ori să punem tunurile pe partea opusă a baricadei”.
Se pare că de atunci lucrurile au mai evoluat şi jurnalista contribuie, toată numai zâmbet, la manipulări.
Aseară, răspunzând, la "Ştirea zilei", acuzelor prezidenţiale legate de influenţarea premierului în chestiunea anticipatelor, Dl Patriciu spunea că, pe 17 iulie, a discutat cu Dl. Tăriceanu numai despre design, că declaraţia preşedintelui a generat pierderi de 32 de milioane de dolari la Bursă, că trebuie revizuită Constituţia astfel încât preşedintele să a aibă, ca în ţările cu adevărat democratice, doar un rol reprezentativ, că sistemul de influenţare a guvernelor prin grupuri de interese economice este normal într-o democraţie. Ce a uitat să ne spună Dl Patriciu este faptul că, până şi în România, grupurile de interese economice trebuie să se înregistreze ca atare şi să declare interesele pe care le promovează.
E greu de spus exact pe cine a influenţat magnatul de azi pentru a-şi apăra, de-a lungul timpului, interesele economice. Probabil că, înainte de 1989, când pusese multe planşete într-o încăpere închiriată şi medita câteva zeci de candidaţi deodată, pentru admiterea la Arhitectură, a cointeresat un miliţian sectorist.
În anii de după 1990, mulţi îmbogăţiţi s-au bazat pe sprijinul unor slujbaşi de mâna a doua. Poate şi Dl. Patriciu.
Probabil că în 1998-99 Fondul Dunărea, implicat în preluarea unor creanţe de la Banca Agricolă a avut nevoie de înţelegere la nivel mai înalt.
În octombrie 2003, datoria Petromidia către stat, in valoare de 603 de milioane de dolari, a fost convertita de guvernul PSD in obligatiuni scadente la zece ani. Aici a fost nevoie cel puţin de sprijinul ministrului PSDist Dan Ioan Popescu.
Azi Dl Patriciu s-ar putea să aibă mult de câştigat din convertirea obligaţiunilor în acţiuni. Cum Dsa cunoaşte numai regulile care îi convin, nu ne spune dacă pledează pe lângă Dl Tăriceanu în acest scop.
Chiar dacă interesele marelui om s-ar limita doar la atât, este evident că ele diferă total de interesele celor aproape 30% din români care trăiesc azi în condiţiile Germaniei din 1880 şi într-o măsură teribil de mare de interesele celor 50% din români care au nivelul de trai pe care îl aveau germanii la 10 ani de la terminarea războiului, în 1955. Această categorisire procentuală a românilor îi aparţine unui oficial german citat de cotidianului german Die Zeit. In articolul preluat de ziarul Adevărul, Die Zeit mai constată: În România "Cultura corupţiei domneşte aproape peste tot” şi "vechile sforării sunt atotputernice".
În concluzie, din argumentele marca Patrciu-Voiculescu-Firea, deducem că trebuie să ne bucurăm că de interesele baronilor locali din categoria Oprişan, Mazăre nu s-a atins nimeni şi că, în plus, vor fi sprijinite cu ardoare şi interesele conţilor centrali Patriciu şi Voiculescu.