vineri, septembrie 16, 2005
Scenariu din coincidente
Rompetrol e pe cale să câştige un contract major in Irak, dupa ce statul român a şters 80% din datoriile Bagdadului, au anunţat în treacăt, canalele media româneşti. Deşi nu face parte din Clubul de la Paris, ai carui membri au decis in unanimitate ştergerea a 80% din datoriile Irakului, România a luat şi ea aceasta decizie.
Răspunsul ferm al lui Dinu Patriciu a apărut în Gardianul din 16 sept 2005:
"M-aş fi bucurat să fie mai mult decat o simplă coincidenţă şi o speculatie, aceasta împrejurare. Pentru că asta ar însemna ca birocraţia statală românească începe să dea minime semne de inteligenţă si că treaba ei este sa promoveze interesele industriaşilor români, ale mediului de afaceri românesc, ale celor care plătesc impozite şi angajează oameni, şi care nu se afla in slujba politicienilor care bat câmpii la televizor, prin faţa podurilor”.
La cât mă duce pe mine capul, coincidenţele se cam adună:
În povestea cotei unice, toată lumea bună vorbeşte de avantajele celor care sunt capabili să muncească mai mult, dar omite faptul că şi impozitul pe marile profituri a scăzut tot la 16%. Şi dacă profitul Rompetrol creşte foarte tare datorită faptului ca Petrom nu poate scadea pretul pentru că ar fi acuzata de politica de dumping, câştigă gras şi cu impozite mici atât Petrom cât şi Rompetrol şi evident OMV care a fost acţionar semnificativ şi la Rompetrol.
Faptul că la 7 aprilie 2004, data listării la Bursa de valori a acţiunilor Rompetrol, compania a pierdut(?) bani, în timp ce prietenii Dlui Patriciu şi-au adjudecat grosul câştigurilor, e o altă coincidenţă.
Nu ştiu dacă Dl. Patriciu vrea să cumpere terenuri agricole, dar în mod evident:
- premierea cu bani de la buget a batrânilor care îşi vând pământul;
- acceptarea importului a 132 de mii de tone de grâu în primele 7 luni ale anului (Bursa 15 sept 2005) care a determinat, împreună cu o serie de condiţii externe, scăderea preţului cerealelor cu 50% faţă de anul trecut, în situaţia în care costurile în agricultură s-au dublat;
- introducerea impozitului pe terenul agricol
sunt măsuri care promovează interesele celor care, asemenea Dlui Patriciu, “plătesc impozite şi angajează oameni” şi – în plus – sunt dispuşi să se sacrifice şi să investească bani în nişte sute de mii de hectare vândute pe mai nimic.
Noile restricţii şi măriri de impozite pentru microîntreprinderile, care ar putea să mai lărgească, cât de cât, rândurile subţirelei clase mijlocii din România nu au cum să-l deranjeze pe Dl. Patriciu.
Actuala “birocraţie statală” nu este preocupată, ca şi Dl Patriciu, de faptul că băncile care îşi desfăşoară activitatea în România nu sunt încurajate să ofere cea mai mică şansă de creditare proiectelor micilor investitori (care aşteptau un sprijin de la politica liberală), asigurându-şi profituri peste media europeană din credite scumpe orientate preponderent către consum.
Coincidenţele astea care par să arate că Dl Patriciu greşeşte şi că actuala “birocraţie statală” ştie că treaba ei este să promoveze interesele celor din categoria Dlui Patriciu şi ale celor care îi sunt prieteni şi să neglijeze interesele majorităţii populaţiei.
Nu-i cunosc pe prietenii magnatului petrolist, dar prin deducţie, aş zice că printre ei se numără Dnii Călin Popescu Tăriceanu, Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Dan Ioan Popescu care a sprijinit transformarea datoriilor Petromidia în obligaţiuni, Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV şi probabil Ion Ţiriac, care se pare că împărtăşeşte preferinţa patriciană pentru îndepărtarea termenului aderării României la Uniunea Europeană.
Toată povestea asta îmi permite să mă mir că marii analişti de televizor precum Dnii CTP, Cristoiu şi mai ales SRS, sau măcar analiştii mai mici, nu aşază alături, nici în scris şi nici în vorbirile la televizor, măcar câteva din faptele de tot felul care răspund doar interesului unei minorităţi, e adevărat, alta decât cea favorizată în 2001-2004.
Rompetrol e pe cale să câştige un contract major in Irak, dupa ce statul român a şters 80% din datoriile Bagdadului, au anunţat în treacăt, canalele media româneşti. Deşi nu face parte din Clubul de la Paris, ai carui membri au decis in unanimitate ştergerea a 80% din datoriile Irakului, România a luat şi ea aceasta decizie.Răspunsul ferm al lui Dinu Patriciu a apărut în Gardianul din 16 sept 2005:
"M-aş fi bucurat să fie mai mult decat o simplă coincidenţă şi o speculatie, aceasta împrejurare. Pentru că asta ar însemna ca birocraţia statală românească începe să dea minime semne de inteligenţă si că treaba ei este sa promoveze interesele industriaşilor români, ale mediului de afaceri românesc, ale celor care plătesc impozite şi angajează oameni, şi care nu se afla in slujba politicienilor care bat câmpii la televizor, prin faţa podurilor”.
La cât mă duce pe mine capul, coincidenţele se cam adună:
În povestea cotei unice, toată lumea bună vorbeşte de avantajele celor care sunt capabili să muncească mai mult, dar omite faptul că şi impozitul pe marile profituri a scăzut tot la 16%. Şi dacă profitul Rompetrol creşte foarte tare datorită faptului ca Petrom nu poate scadea pretul pentru că ar fi acuzata de politica de dumping, câştigă gras şi cu impozite mici atât Petrom cât şi Rompetrol şi evident OMV care a fost acţionar semnificativ şi la Rompetrol.
Faptul că la 7 aprilie 2004, data listării la Bursa de valori a acţiunilor Rompetrol, compania a pierdut(?) bani, în timp ce prietenii Dlui Patriciu şi-au adjudecat grosul câştigurilor, e o altă coincidenţă.
Nu ştiu dacă Dl. Patriciu vrea să cumpere terenuri agricole, dar în mod evident:
- premierea cu bani de la buget a batrânilor care îşi vând pământul;
- acceptarea importului a 132 de mii de tone de grâu în primele 7 luni ale anului (Bursa 15 sept 2005) care a determinat, împreună cu o serie de condiţii externe, scăderea preţului cerealelor cu 50% faţă de anul trecut, în situaţia în care costurile în agricultură s-au dublat;
- introducerea impozitului pe terenul agricol
sunt măsuri care promovează interesele celor care, asemenea Dlui Patriciu, “plătesc impozite şi angajează oameni” şi – în plus – sunt dispuşi să se sacrifice şi să investească bani în nişte sute de mii de hectare vândute pe mai nimic.
Noile restricţii şi măriri de impozite pentru microîntreprinderile, care ar putea să mai lărgească, cât de cât, rândurile subţirelei clase mijlocii din România nu au cum să-l deranjeze pe Dl. Patriciu.
Actuala “birocraţie statală” nu este preocupată, ca şi Dl Patriciu, de faptul că băncile care îşi desfăşoară activitatea în România nu sunt încurajate să ofere cea mai mică şansă de creditare proiectelor micilor investitori (care aşteptau un sprijin de la politica liberală), asigurându-şi profituri peste media europeană din credite scumpe orientate preponderent către consum.
Coincidenţele astea care par să arate că Dl Patriciu greşeşte şi că actuala “birocraţie statală” ştie că treaba ei este să promoveze interesele celor din categoria Dlui Patriciu şi ale celor care îi sunt prieteni şi să neglijeze interesele majorităţii populaţiei.
Nu-i cunosc pe prietenii magnatului petrolist, dar prin deducţie, aş zice că printre ei se numără Dnii Călin Popescu Tăriceanu, Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Dan Ioan Popescu care a sprijinit transformarea datoriilor Petromidia în obligaţiuni, Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV şi probabil Ion Ţiriac, care se pare că împărtăşeşte preferinţa patriciană pentru îndepărtarea termenului aderării României la Uniunea Europeană.
Toată povestea asta îmi permite să mă mir că marii analişti de televizor precum Dnii CTP, Cristoiu şi mai ales SRS, sau măcar analiştii mai mici, nu aşază alături, nici în scris şi nici în vorbirile la televizor, măcar câteva din faptele de tot felul care răspund doar interesului unei minorităţi, e adevărat, alta decât cea favorizată în 2001-2004.
Iar dacă toate aste sunt minciuni, de ce nu le înfierează zilnic cu mânie jurnalistică, precum au făcut cu neconcordanţele din SMSurile Marie-Jeannei?
Scris de Sorin
2:11 p.m.
Comments:
<< Home
Liberalismul lui Patriciu pare a fi asemanator neo-liberalismului conservatorilor americani, favorabil fata de big business. Poate asta deranjeaza intr-o tara ca a noastra, sensibila la mesaje socialiste. Altfel nu-mi explic de ce DP atrage acuzatii si scenarii de tot felul, ca un paratrasnet.
Pana una alta, Patriciu e un businessman cinstit, poate cam prea capitalist pentru gusturile noastre, dar cinstit. Datoriile Rompetrol n-au fos sterse, ci capitalizate, omul plateste dobanda pentru obligatiunile alea, ceea ce e mult mai cinstit si legal decat multele maltrapalzlacuri puse la cale de clientii clicii pesediste. Eu unul nu sunt un fan Patriciu, dar il admir pentru modul inteligent in care isi conduce afacerea. Si-a gasit o nisa de piata prin procesarea de petrol mai ieftin, din Urali. Datorita avantajului economic enorm pe care OMV il are datorita exploatarii campurilor pentroliere romanesti, probabil si-ar fi putut scoate foarte usor din joc adversarii. Ceea ce n-a facut, preferand in schimb sa-si maximizeze profiturile pe o piata unde cererea e din ce in ce mai mare. Daca s-ar fi batut pe clienti cu celelalte companii, probabil austriecii n-ar fi ezitat sa-si elimine concurentii prin practicarea unor preturi mai reduse.
Pana una alta, Patriciu e un businessman cinstit, poate cam prea capitalist pentru gusturile noastre, dar cinstit. Datoriile Rompetrol n-au fos sterse, ci capitalizate, omul plateste dobanda pentru obligatiunile alea, ceea ce e mult mai cinstit si legal decat multele maltrapalzlacuri puse la cale de clientii clicii pesediste. Eu unul nu sunt un fan Patriciu, dar il admir pentru modul inteligent in care isi conduce afacerea. Si-a gasit o nisa de piata prin procesarea de petrol mai ieftin, din Urali. Datorita avantajului economic enorm pe care OMV il are datorita exploatarii campurilor pentroliere romanesti, probabil si-ar fi putut scoate foarte usor din joc adversarii. Ceea ce n-a facut, preferand in schimb sa-si maximizeze profiturile pe o piata unde cererea e din ce in ce mai mare. Daca s-ar fi batut pe clienti cu celelalte companii, probabil austriecii n-ar fi ezitat sa-si elimine concurentii prin practicarea unor preturi mai reduse.
Coincidentele de care vorbesc eu nu il acuza pe Patriciu de necinste in negustorie (pana la proba contrarie). Eu enunt ipoteza ca el se afla intr-o pozitie din care directioneaza guvernul catre favorizarea marilor corporatii, in detrimentul dezvoltarii clasei mijlocii, cumplit de firave la noi si evident in detrimentul necajitilor.
Acesta e tipul de politica frecvent intalnit in America de Sud.
In USA, legislatia avantajeaza companiile mici nou infiintate si legile antitrust sunt severe.
Mai cred ca manevrele lui sunt sprijinite de o mare parte din presa, cointeresata in sprijinirea intereselor lui, ale lui Tiriac, ale lui Voiculescu, ale British American Tobacco, ale celor care vor sa cumpere mari suprafete agricole pe nimic, etc, lucru care nu se intampla in USA sau in Germania.
Trimiteți un comentariu
Acesta e tipul de politica frecvent intalnit in America de Sud.
In USA, legislatia avantajeaza companiile mici nou infiintate si legile antitrust sunt severe.
Mai cred ca manevrele lui sunt sprijinite de o mare parte din presa, cointeresata in sprijinirea intereselor lui, ale lui Tiriac, ale lui Voiculescu, ale British American Tobacco, ale celor care vor sa cumpere mari suprafete agricole pe nimic, etc, lucru care nu se intampla in USA sau in Germania.
<< Home
