vineri, noiembrie 25, 2005
Nimic despre bani
Cred că astăzi expresia „Cherchez la femme” a căzut în desuetudine şi ar trebui înlocuită cu „Cherchez l’argent”, sau mai pe româneşte, vezi de unde vin şi unde se duc banii.
Presa românească refuză cu obstinaţie să caute sursele şi destinaţiile banilor care au creat prăpastia între cei mulţi şi cei puţini din România.
Se despică firul în patru, la toate televiziunile şi în toate ziarele, despre telefonul lui Tăriceanu, despre cazul din Primăverii, despre demisia Elenei Udrea, despre disensiunile dintre Geoană şi Năstase, despre telefoanele date, cu 6 ani in urmă, de Traian Băsescu, iar Peter Imre îi explică lui madam Firea, la Antena 3, ce fericiţi trebuie să fie românii că Ministerul Finaţelor scumpeşte numai ţigările ieftine.
Nu am văzut si nu am citit o descriere a felului în care Ion Ţiriac şi-a înmiit în 15 ani averea, aici în România.
Nici un jurnalist n-a scris un rând despre modul în care miliardarul Ţiriac a cumpărat, în martie 2005, cu cca 1000 de dolari pachetul, acţiunile la Banca Ţiriac ale unor români, care au dat pe ele, în 1990-91, echivalentul unui apartament. Primind mărunţişul de la Ţiriac, românii în cauză s-au ales cu mai puţin de o miime din puterea de cumpărare a sumei investite. Cu alte cuvinte, investind în aceleaşi acţiuni, Ion Ţiriac a avut câştiguri fabuloase, iar micii investitori, pierderi imense.
De ce?
Nu am văzut şi nu am citit nici o ipoteză care să explice de ce companiile din grupul Rompetrol au acceptat să vândă, în ziua de 7 aprilie 2004, un miliard de acţiuni Rompetrol la preţul derizoriu de 116 lei, unei societăţi dubioase din Cipru, pierzând, parcă intenţionat, peste 6 milioane de dolari. Toate celelalte oferte de vânzare din momentul respectiv plecau de la sume de 4 ori mai mari. După numai 10 minute de la cumpărare, firma cipriotă începea să vândă acţiunile cu 250-300 lei. La acest preţ, au cumpărat peste jumătate din acţiunile achiziţionate de ciprioţi, fiica lui Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Verestoy Attila, obţinând la rândul lor, de pe urma acţiunilor, profituri de milioane de dolari. Ulterior Rompetrol şi-a răscumpărat de la ciprioţi, un sfert din acţiunile vândute, la un preţ de aproape şase ori mai mare.
De ce?
Ne-a oferit vreodată presa explicaţii în legătură cu preţul grâului şi cu preţul pâinii?
Au apărut disparat câteva articole care spuneau că interese oculte împiedică organizarea unei burse a cerealelor
În anul secetos 2003 preţul grâului a crescut către 7000 de lei şi a dat un şut spre cer preţului pâinii.
Au apărut semnalări timide în presă despre unii “procesatori” (ce frumos sună!) care au primit, cu împrumut, grâu din rezerva statului, urmând să-l restituie în toamna lui 2004.
În 2004 a fost o recoltă excepţională de grâu.
Un ziar a amintit, în trecere că, deşi procesatorii au împrumutat grâul la 7000 de lei kilogramul, l-au restituit la 4000 kilogramul, adică au câştigat 40% numai din diferenţa de preţ. Totuşi, din toamna lui 2003, preţul pâinii nu a scăzut, iar preţul grâului s-a înjumătăţit.
De ce?
Scenarita este specialitatea presei româneşti. De ce nu încearcă nimeni să construiască măcar un scenariu pe baza acestor fapte?
Fapte mai puţin stridente, dar la fel de ciudate au creat majoritatea averilor româneşti. Chiar nu e nimeni interesat de felul în care a acumulat un Ghiţă Căpiţă oarecare, milioane de dolari?
Care grupuri de interese, dom'le?
Scris de Sorin
11:40 a.m.
Cred că astăzi expresia „Cherchez la femme” a căzut în desuetudine şi ar trebui înlocuită cu „Cherchez l’argent”, sau mai pe româneşte, vezi de unde vin şi unde se duc banii.
Presa românească refuză cu obstinaţie să caute sursele şi destinaţiile banilor care au creat prăpastia între cei mulţi şi cei puţini din România.
Se despică firul în patru, la toate televiziunile şi în toate ziarele, despre telefonul lui Tăriceanu, despre cazul din Primăverii, despre demisia Elenei Udrea, despre disensiunile dintre Geoană şi Năstase, despre telefoanele date, cu 6 ani in urmă, de Traian Băsescu, iar Peter Imre îi explică lui madam Firea, la Antena 3, ce fericiţi trebuie să fie românii că Ministerul Finaţelor scumpeşte numai ţigările ieftine.
Nu am văzut si nu am citit o descriere a felului în care Ion Ţiriac şi-a înmiit în 15 ani averea, aici în România.
Nici un jurnalist n-a scris un rând despre modul în care miliardarul Ţiriac a cumpărat, în martie 2005, cu cca 1000 de dolari pachetul, acţiunile la Banca Ţiriac ale unor români, care au dat pe ele, în 1990-91, echivalentul unui apartament. Primind mărunţişul de la Ţiriac, românii în cauză s-au ales cu mai puţin de o miime din puterea de cumpărare a sumei investite. Cu alte cuvinte, investind în aceleaşi acţiuni, Ion Ţiriac a avut câştiguri fabuloase, iar micii investitori, pierderi imense.
De ce?
Nu am văzut şi nu am citit nici o ipoteză care să explice de ce companiile din grupul Rompetrol au acceptat să vândă, în ziua de 7 aprilie 2004, un miliard de acţiuni Rompetrol la preţul derizoriu de 116 lei, unei societăţi dubioase din Cipru, pierzând, parcă intenţionat, peste 6 milioane de dolari. Toate celelalte oferte de vânzare din momentul respectiv plecau de la sume de 4 ori mai mari. După numai 10 minute de la cumpărare, firma cipriotă începea să vândă acţiunile cu 250-300 lei. La acest preţ, au cumpărat peste jumătate din acţiunile achiziţionate de ciprioţi, fiica lui Dan Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu, Verestoy Attila, obţinând la rândul lor, de pe urma acţiunilor, profituri de milioane de dolari. Ulterior Rompetrol şi-a răscumpărat de la ciprioţi, un sfert din acţiunile vândute, la un preţ de aproape şase ori mai mare.
De ce?
Ne-a oferit vreodată presa explicaţii în legătură cu preţul grâului şi cu preţul pâinii?
Au apărut disparat câteva articole care spuneau că interese oculte împiedică organizarea unei burse a cerealelor
În anul secetos 2003 preţul grâului a crescut către 7000 de lei şi a dat un şut spre cer preţului pâinii.
Au apărut semnalări timide în presă despre unii “procesatori” (ce frumos sună!) care au primit, cu împrumut, grâu din rezerva statului, urmând să-l restituie în toamna lui 2004.
În 2004 a fost o recoltă excepţională de grâu.
Un ziar a amintit, în trecere că, deşi procesatorii au împrumutat grâul la 7000 de lei kilogramul, l-au restituit la 4000 kilogramul, adică au câştigat 40% numai din diferenţa de preţ. Totuşi, din toamna lui 2003, preţul pâinii nu a scăzut, iar preţul grâului s-a înjumătăţit.
De ce?
Scenarita este specialitatea presei româneşti. De ce nu încearcă nimeni să construiască măcar un scenariu pe baza acestor fapte?
Fapte mai puţin stridente, dar la fel de ciudate au creat majoritatea averilor româneşti. Chiar nu e nimeni interesat de felul în care a acumulat un Ghiţă Căpiţă oarecare, milioane de dolari?
Care grupuri de interese, dom'le?
Comments:
<< Home
Aici cred ca ai pus punctul pe "i", "follow the money trail" ar putea inlocui cu succes desuetul "cherchez la femme".
De ce presa nu face asta stii si tu. E mai convenabl dpdv economic sa ai un public orientat spre consum, divertisment, e convenabil sa-ti desfasori afacerile departe de lumina reflectoarelor, daca esti propietar de presa etc. Cred ca exista un conflict de interese chiar si atunci cand un propietar al unui trust media e implicat legal in alte afaceri, care ar putea fi subiectul unor anchete de presa. Daramite la noi, unde se tinde sa se generalizeze practica off-shore?
Jurnalismul de investigatie ar avea, poate mijlocele necesare pentru a urmari "the money trail", in conditiile in care institutiile ar fi obligate de legi la o anumita transparenta. Decisiva e insa mana care tine lesa buldogului.
De ce presa nu face asta stii si tu. E mai convenabl dpdv economic sa ai un public orientat spre consum, divertisment, e convenabil sa-ti desfasori afacerile departe de lumina reflectoarelor, daca esti propietar de presa etc. Cred ca exista un conflict de interese chiar si atunci cand un propietar al unui trust media e implicat legal in alte afaceri, care ar putea fi subiectul unor anchete de presa. Daramite la noi, unde se tinde sa se generalizeze practica off-shore?
Jurnalismul de investigatie ar avea, poate mijlocele necesare pentru a urmari "the money trail", in conditiile in care institutiile ar fi obligate de legi la o anumita transparenta. Decisiva e insa mana care tine lesa buldogului.
Pentru prietenul Bidi...
De ce presa? Pentru ca atunci cand am inceput sa bloguiesc, am ales ca tema presa televizata, pe care o cunosteam intr-o masura si o vedeam atunci eliberata de interesele dictate de publicitatea guvernului PSD. Acum, constat cu stupoare ca marii nostri anal-isti sunt platiti de imbogatitii jegosi ai ultimilor 16 ani ca sa taca despre murdariile lor. Multi procurori sunt si ei imbogatiti jegosi. Acum e randul lui C.T. Popescu, Cristoiu, etc. sa adune bani murdari cu lopata, nu cu polonicul.
De greata, scriu rar de tot in Bolile Televiziunii.
De ce presa? Pentru ca atunci cand am inceput sa bloguiesc, am ales ca tema presa televizata, pe care o cunosteam intr-o masura si o vedeam atunci eliberata de interesele dictate de publicitatea guvernului PSD. Acum, constat cu stupoare ca marii nostri anal-isti sunt platiti de imbogatitii jegosi ai ultimilor 16 ani ca sa taca despre murdariile lor. Multi procurori sunt si ei imbogatiti jegosi. Acum e randul lui C.T. Popescu, Cristoiu, etc. sa adune bani murdari cu lopata, nu cu polonicul.
De greata, scriu rar de tot in Bolile Televiziunii.
Hehehe! Nu cred ca sunt departe de ideile tale? Eu am incercat sa contribui la clarificarea temei "Cine e presa, mai ales ca fenomen la noi in tara?", tema care ma bintuie de multa vreme! :)
Trimiteți un comentariu
# posted by 
: 12:59 p.m.
: 12:59 p.m.<< Home
