Sunt peste două luni de când evit să scriu în acest blog.
Am fost tentat să introduc în titlul acestui text termeni precum greaţă, scârbă, silă, oroare.
Mi-am adus aminte că atunci când am creat blogul, voiam să mă refer cu precădere la evoluţia emisiunilor informative, sperând atunci că vor contribui la parcursul românului de rând către o lume civilizată.
Prima jumătate a anului trecut ar fi trebuit să cureţe presa de limitările pe care i le impunea publicitatea guvernamentală dirijată de Mitrea şi Dan Ioan Popescu.
Ca şi alte domenii pline de escrocherii ale afacerismului românesc, presa a profitat de banii disponibili la grupurile economice transpartinice dispuse să cheltuiască mai mult de cât guvernul PSD, pentru a-şi ascunde gunoiul sub covor.
Renunţ la subiectivismul meu îngreţoşat, propunându-vă puncte de vedere mai competente decât ale mele, despre programele româneşti de televiziune.
Le-am cules din numărul 104 (20-26 ian 2006) al publicaţiei Dilema Veche şi vă propun să le parcurgeţi. Articolelele nu au linkuri proprii, dar le veţi găsi în grupajul de articole TABLOIDUL CABLOID, clicând pe următoarele titluri:
- Starea televiziunii;
- Televiziunea de tarabă;
- Maşina de fabricat imagini şi bani;
- Ce-mi place de ţara asta!
- Muza departamentului şi virtuţile ei curative.

Grupajul conţine şi alte articole despre televiziune, dar selecţia mea se referă, cu precădere, la emisiunile informative româneşti.