TVR 50
Televiziunea publică îşi sărbătoreşte în acest an a 50-a aniversare.
Mi se pare că ar fi fost normal ca măcar unul din cei implicaţi în prezentarea pe micul ecran a temelor legate de cei 50 de ani de activitate, să-şi îndrepte atenţia către începuturile Televiziunii Române.
Eforturile pe care le presupune o documentare aprofundată nu sunt pe placul majorităţii realizatorilor de televiziune şi atunci e mai simplu să faci un top al personalităţilor TVR 50 care să-l includă pe Horia Brenciu şi să omiţi pe regizorii Petre Sava Băleanu, Lucian Pintilie (care şi-a început cariera de regizor la Televiziune), David Esrig şi Sorin Grigorescu (iniţiatorul, realizatorul şi regizorul emisiunilor „Steaua fără nume”, „Floarea din grădină”, "Cu mască, fără mască" şi „Dialog la distanţă”, cu audienţe greu de egalat astăzi) şi mulţi alţi oameni de valoare din perioada de început.
Prima emisiune de televiziune din România (omit transmisiile experimentale de filme făcute de la Poşta Vitan) a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956-1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, de lângă Sala Floreasca; amenajarea clădirii era neterminată, încăperile erau netencuite, ferestrele nu erau montate, dar trebuia respectat planul cincinal, care prevedea că televiziunea va funcţiona în anul 1956.
Transmisia era recepţionată numai în Bucureşti, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru ştabii vremii.
Întreg programul era înregistrat pe film. Crainica primelor emisiuni de televiziune a fost Mariana Zaharescu, ulterior una din vocile Teleenciclopediei. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” şi salutul lui Petru Groza, atunci preşedintele Marei Adunări Naţionale, cu prilejul anului nou.
După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic şi primele instalaţii.
Promit să mai revin, din când în când, cu informaţii din perioada de început a Televiziunii Române.