Supliment la TVR 50: prima transmisie cu carul de reportaj

In 1957, Yves Montand avea 35 de ani şi era cântăreţ şi actor celebru în lumea întreagă. Era acceptat şi în “lagărul socialist” pentru că avea, în acea perioadă, vederi de stânga. Românii îi ascultau cântecele la radio şi îl văzuseră în două filme remarcabile: “Salariul groazei” şi “ Vrăjitoarele din Salem”.
În martie 1957, a prezentat două spectacole, cu cele mai cunoscute melodii ale lui, la Sala Floreasca din Bucureşti, eveniment epocal pentru acele vremuri.
Carul de reportaj, proaspăt achiziţionat, ca şi restul echipamentului tehnic din URSS, nu fusese pus încă în funcţiune. Inginerii ruşi şi români au lucrat zile şi nopţi nesfârşite pentru a realiza prima transmisie din afara clădirii televiziunii.
Yves Montand a dat multe sfaturi echipei de transmisie. În timpul repetiţiilor, artistul explica operatorilor de imagine Lucian Penescu, Constantin Lungu şi Nicolae Niţă şi regizorului (Mircea Weiser, cred) când să-i urmărească expresia feţei şi când să arate toată scena.
Montand avea un profil preferat (parcă stângul) şi a cerut ca să nici una din cele trei camere de televiziune ale carului să nu fie amplasată în partea care l-ar fi dezavantajat.
Repetiţiile le făcea cu o conştiinciozitate impresionantă. În timp ce interpreta una din melodii (Une demoiselle dans un balancoire), parcurgea toată lăţimea scenei în paşi de dans. A repetat mişcarea de peste 20 de ori, pentru a se acomoda cu dimensiunea scenei. În spectacol, mişcarea părea improvizată.
În timpul transmisiei, au fost instalate zeci de televizoare în vitrinele unor magazine, în faţa cărora se înghesuiau sute de bucureşteni, deşi mare lucru nu puteau vedea din cauza ecranelor, pe atunci foarte mici.
Cred că transmisia spectacolului lui Yves Montand, a fost primul eveniment care i-a făcut pe români să aprecieze miracolul televiziunii.