luni, mai 08, 2006
Pauza penibila in ciclul TVR 50
În orice democraţie, libertatea de expresie este limitată de afectarea intereselor celor care susţin material o publicaţie, un post de radio sau de televiziune. Din punctul ăsta de vedere, nu suntem o excepţie.
Anomalia care caracterizează mass media din România este hămeseala teribilă a formatorilor de opinie care-şi pun la mezat prestigiul.
Cristian Tudor Popescu, prea titratul jurnalist, susţine că a plecat de la Adevărul, împreună cu clanul lui, pentru că îi era ameninţată libertatea de opinie. Pentru cei care cunosc culisele manevrei, ruptura a fost generată de anularea clauzei prin care jurnaliştii, în frunte cu şefii lor, pierdeau comisioanele pentru publicitatea adusă de ei. Unele voci timide au încercat să solicite publicarea sumelor câştigate din publicitate de foştii şefi ai Adevărului. Omerta jurnalistică, numită elegant solidaritate de breaslă, a închis gura îndrăzneţilor.
Este probabil că şi azi, opiniile lui CTP şi ale adjuncţilor lui sunt dirijate de cei care completează veniturile modeste obţinute de la Gândul de acţionarii Popescu+acoliţii+Mircea Dinescu.
Mircea Dinescu, gustat de public pentru clowneriile lui, s-a asociat într-o afacere editorială, cu magnatul Patriciu. Hămeseala l-a transformat într-un megafon al intereselor asociatului. Locul unde îşi varsă cu predilecţie veninul condimentat cu pamflete este emisiunea de vineri a intelectualului de mâna a doua Stelian Tănase, care publică, la editura Humanitas, nu mai puţin de 7 cărţi, sponsorizate cu 600 de milioane din profitul Loteriei Române, subordonată Ministerului Finanţelor.
Inserarea bâlciului dinescian în recenta întrunire a PNL de la Timişoara, aplaudată frenetic de cointeresaţii finanţatorului Patriciu, a fost încă un episod din serialul Orban al principalului partid de guvernământ. Televiziunile au reluat la nesfârşit pamfletul şi entuziasmul liberal. Acest mod de discreditare a lui Băsescu îl satisface pe finanţator, dar îi dezavantajează pe liberali în ochii populaţiei.
Din păcate, presa, cu televiziunea ca vârf de lance, este o putere în stat care distruge credibilitatea celorlalte puteri, dar şi propria credibilitate. Mi-e teamă că, în fapt, strădaniile celor care încearcă să dirijeze opinia publică în sensul dorit de plătitori, becalizează o mare parte din populaţia necăjită a României, cea ruptă de orice sursă de educaţie şi cultură, dar ale cărei voturi contează.
Scris de Sorin
10:15 a.m.
În orice democraţie, libertatea de expresie este limitată de afectarea intereselor celor care susţin material o publicaţie, un post de radio sau de televiziune. Din punctul ăsta de vedere, nu suntem o excepţie.
Anomalia care caracterizează mass media din România este hămeseala teribilă a formatorilor de opinie care-şi pun la mezat prestigiul.
Cristian Tudor Popescu, prea titratul jurnalist, susţine că a plecat de la Adevărul, împreună cu clanul lui, pentru că îi era ameninţată libertatea de opinie. Pentru cei care cunosc culisele manevrei, ruptura a fost generată de anularea clauzei prin care jurnaliştii, în frunte cu şefii lor, pierdeau comisioanele pentru publicitatea adusă de ei. Unele voci timide au încercat să solicite publicarea sumelor câştigate din publicitate de foştii şefi ai Adevărului. Omerta jurnalistică, numită elegant solidaritate de breaslă, a închis gura îndrăzneţilor.
Este probabil că şi azi, opiniile lui CTP şi ale adjuncţilor lui sunt dirijate de cei care completează veniturile modeste obţinute de la Gândul de acţionarii Popescu+acoliţii+Mircea Dinescu.
Mircea Dinescu, gustat de public pentru clowneriile lui, s-a asociat într-o afacere editorială, cu magnatul Patriciu. Hămeseala l-a transformat într-un megafon al intereselor asociatului. Locul unde îşi varsă cu predilecţie veninul condimentat cu pamflete este emisiunea de vineri a intelectualului de mâna a doua Stelian Tănase, care publică, la editura Humanitas, nu mai puţin de 7 cărţi, sponsorizate cu 600 de milioane din profitul Loteriei Române, subordonată Ministerului Finanţelor.
Inserarea bâlciului dinescian în recenta întrunire a PNL de la Timişoara, aplaudată frenetic de cointeresaţii finanţatorului Patriciu, a fost încă un episod din serialul Orban al principalului partid de guvernământ. Televiziunile au reluat la nesfârşit pamfletul şi entuziasmul liberal. Acest mod de discreditare a lui Băsescu îl satisface pe finanţator, dar îi dezavantajează pe liberali în ochii populaţiei.
Din păcate, presa, cu televiziunea ca vârf de lance, este o putere în stat care distruge credibilitatea celorlalte puteri, dar şi propria credibilitate. Mi-e teamă că, în fapt, strădaniile celor care încearcă să dirijeze opinia publică în sensul dorit de plătitori, becalizează o mare parte din populaţia necăjită a României, cea ruptă de orice sursă de educaţie şi cultură, dar ale cărei voturi contează.
