Nu renunţ la acest blog pentru că mai sper încă în decapitarea grupurilor de interese care transformă emisiunile informative ale televiziunilor în programe de distragere a atenţiei de la abuzurile importante împotriva interesului public, prin pălăvrăgeli nesfârşite despre cât este de grav că i s-a ascultat telefonul suspectului Patriciu sau despre diverse autosuspendări.
Cum blogurile sunt, în general, umplute cu subiectivism, am făcut un sondaj cu un eşantion format dintr-o singură persoană (eu însumi) ca să-mi exprim antipatia sau simpatia (strict personale) faţă de persoanele care populează emisiunile informative TV.
Evident că fiecare dintre Dumneavoastră poate avea cu totul alte preferinţe.
S-ar putea să vă distreze să faceţi propriile voastre clasamente.

Incep cu moderatorii şi comentatorii de televiziune a căror prezenţă pe ecran mi-a devenit profund dezagreabilă:
- Dan Diaconescu
- Mihai Tatulici
- Sorin Roşca Stănescu
- Cornel Nistorescu
- Ion Cristoiu
- Stelian Tănase

Urmează politicienii pe care prefer să nu-i văd şi – mai ales – să nu-i aud pe micul ecran, pentru că am senzaţia că sunt, nejustificat, plini de ei şi pentru că mint :
- Antonie Iorgovan
- C V Tudor
- Ludovic Orban
- Miron Mitrea
- Radu Berceanu
- Sebastian Vlădescu

Dintre moderatorii, reporterii şi comentatorii pe care îi urmăresc cu plăcere, amintesc pe:
- Robert Turcescu
- Cristian Tabără
- Cristina Liberis
- Cosmin Prelipceanu
- Liana Stanciu
- Moise Guran

Iată şi politicienii care mă determină să-i ascult, pentru că, în spusele lor, nu simt duhoarea agresivă a încercării de înşelare sistematică a populaţiei:
- Traian Băsescu
- Mona Muscă
- Cristian Diaconescu
- Roberta Anastase
- Mihai Tănăsescu
- Gyorgy Frunda

Evident, aş fi vrut să adaug şi pe alţii, în special în listele de antipatii, dar...

Sunt peste două luni de când evit să scriu în acest blog.
Am fost tentat să introduc în titlul acestui text termeni precum greaţă, scârbă, silă, oroare.
Mi-am adus aminte că atunci când am creat blogul, voiam să mă refer cu precădere la evoluţia emisiunilor informative, sperând atunci că vor contribui la parcursul românului de rând către o lume civilizată.
Prima jumătate a anului trecut ar fi trebuit să cureţe presa de limitările pe care i le impunea publicitatea guvernamentală dirijată de Mitrea şi Dan Ioan Popescu.
Ca şi alte domenii pline de escrocherii ale afacerismului românesc, presa a profitat de banii disponibili la grupurile economice transpartinice dispuse să cheltuiască mai mult de cât guvernul PSD, pentru a-şi ascunde gunoiul sub covor.
Renunţ la subiectivismul meu îngreţoşat, propunându-vă puncte de vedere mai competente decât ale mele, despre programele româneşti de televiziune.
Le-am cules din numărul 104 (20-26 ian 2006) al publicaţiei Dilema Veche şi vă propun să le parcurgeţi. Articolelele nu au linkuri proprii, dar le veţi găsi în grupajul de articole TABLOIDUL CABLOID, clicând pe următoarele titluri:
- Starea televiziunii;
- Televiziunea de tarabă;
- Maşina de fabricat imagini şi bani;
- Ce-mi place de ţara asta!
- Muza departamentului şi virtuţile ei curative.

Grupajul conţine şi alte articole despre televiziune, dar selecţia mea se referă, cu precădere, la emisiunile informative româneşti.